Izvoarele tămăduitoare Apa Roşie

La ieşirea de nord de Băile Tuşnad, la o distanţă de 1,25 km de oraş spre Miercurea Ciuc, se află o zonă pitorească cu mai multe izvoare de apă minerală şi cu o coloană de piatră numită ciupercă, care se numeşte Apa Roşie.

Formele variate de relief de la Tuşnad şi împrejurimile lui, munţii vulcanici de formă conică, valea Oltului de la Tuşnad, Lacul Sfânta Ana, Tinovul Mohos, flora şi fauna bogată în specii rare, mai multe sute de izvoare de apă minerală cu conţinut chimic variat, mofetele, sunt aproape unice în regiunile din România, Transilvania şi chiar din Ţinutul Secuiesc.

Denumirea de Veresvíz (Apă Roşie) provine de la culoarea roşie a limonitului sau a noroiului mineral care se precipită din izvoarele de apă minerală.

Teritoriul de mai mult de 2 hectare este situat la poalele muntelui numit Vártető, în apropierea sursei de izvor al pârâului Felső-Tisza, în defileul Oltului, la limita nordică a oraşului Băile Tuşnad.

Acest mic teritoriu face parte integrantă a munţilor vulcanici Csomád – Büdös, iar limitele sale sunt: Benevize átka, Vártető, pârâul Alsó-Tiszás şi terasa Oltului (a lui Ravasz Lukács).
Nivelul pantei este situat la o altitudine de 700-750 m. Vártető, care se ridică deasupra-i, are 1079 m, iar muntele Nagycsomád are 1301 m. Pe malul drept al râului Olt se înalţă unul dintre vârfurile cele mai înalte ale Munţilor Harghitei de Est, numit Nagy-Piricske, având 1374 m.

La Veresvíz (Apa Roşie) se găseşte cel mai mare bazin de limonit. Acest zăcământ de culoare roşie conţine o mare cantitate de calcit de sursă. Tufa calcară cu o structură spongioasă, poroasă conţine şi urme de plante. Conţinutul bogat de calcar al izvoarelor provine din marnele de calcar de flis situate la mici adâncimi. Calcarul este dizolvat din rocile calcaroase şi adus la suprafaţă de sursele de apă minerală carbogazoasă.

Pe lângă frumuseţea peisajului de la Apa Roşie, cea mai mare valoare constituie izvoarele de apă minerală de mare debit. Ele ţâşnesc la suprafaţă în mai mult de 15 puncte.

Zăcământul de apă minerală de la Veresvíz a fost cercetată prin foraj, mai mic şi mai mare. Sonda făcută în 1979 a avut o adâncime de 751 m, iar temperatura apei a variat între 13-22 °C.

Apa termală de 46 °C are următoarea compoziţie: clorură de sodiu, şi în cantitate mică iod şi brom. Conţinutul ridicat de clorură de sodiu în zonele vulcanice provine din materiile sărate ale zonei de gresie carpatică, de origine maritimă, situată la adâncime.

Conţinutul altor izvoare: clorohidrocarbonat de sodiu şi de calciu. Caracterul chimic al apei şi schimbarea de temperatură opuse apei termale este datorită amestecării apei de adâncime cu apele de suprafaţă de temperatură mai scăzută, cu un conţinut de hidrocarbonat de sodiu şi de calciu. Temperatura izvoarelor spontane este de 13-22 °C. Conţinutul total de săruri minerale al surselor este de 4039-5171mg/l, în timp ce apa termală descoperită la mare profunzime are 9433mg/l. Conţinutul de dioxid de carbon este de 1149-1646 mg/l.

Pe lângă dioxidul de carbon dizolvat în apă, ajunge la suprafaţă şi o cantitate mare de dioxid de carbon liber. În zona munţilor Csomád ele sunt utilizate la băile de aburi, mofete.

Asemenea apelor de la Băile Tuşnad, în sursele de la Veresvíz radioactivitatea apei este foarte ridicată.

Rn = 1510,0 pCi/l
Ra = 4,15.10-12 UM/l
U = 1,8.10-8g/l

În apele minerale studiate, pe lângă macroelemente (Na, K, Ca, Mg, Cl, Mn, etc) apar şi microelemente (Mo, Zn, Cu, Co, Ni, Ti, Cr) care au un rol important în metabolismul uman.

Apa minerală de mare debit de la Veresvíz este neutilizată. Locuitorii zonei folosesc doar două bazine simple, de dimensiuni reduse pentru a face baie. Apele de la Veresvíz pot fi utilizate pentru tratarea diferitelor boli, în afecţiuni cardiace, circulatorii, pentru stomac şi intestine, pentru ficat şi bile, în inflamaţii şi probleme degenerative ale sistemului locomotor, sau pentru tratarea maladiilor endocrine.